Nunta în Satu Mare în care am revenit la Esedra.
Bogdana a zis că trebuie să am grijă toată ziua de zâmbetul ei. Dacă e nuntă în Satu Mare, mă execut – cum să nu am grijă de zâmbetul ei? Nu, nu i-am lipit o bandă adezivă de colțurile gurii, dar i-am readus aminte din când în când că există viață și după organizarea unei nunți. Serios, există – nu știați?
Pantofii.
De parcă s-au înțeles, și Bogdana și Laci au făcut cum au făcut și s-au trezit că trebuie să aleagă în dimineață nunții între nu mai puțin de trei perechi de pantofi. Fiecare. Ok, la Laci a fost mai simplu: aproape ca o tragere la sorți – “Tu ce zici? Dar tu?”. Rezolvat în două secunde. La Bogdana, cum orice femeie știe, a fost un proces dureros. Dar a meritat în final.
Ce-am mai învățat la nuntă asta: că e util în viață să ai un cumnat care nu știu din ce motiv umblă la el cu un aparat de făcut găuri la curele. Să țineți cont.
Nu la Poesis. Ba la Poesis. Nu mai mergem la Poesis la ședința foto, că toată lumea merge la Poesis. Și unde mergem? … La Poesis, că tot găsim ceva colț neabuzat încă fotografic. Acolo e închis, dincolo nu prea e iarbă, una peste alta, în Satu Mare dacă ești în criză de timp, mergi la Poesis. Rău nu poate fi, ba chiar poate fi bine de tot!
La Esedra?
Foarte bine, mulțumesc! Normal.
Sala e mare, luminile auxiliare se pot pune la etaj, ring de dans generos. Lumina sălii în sine e groaznică – are o tentă verzuie (mă rog, observabilă probabil doar de fotografi și videografi), dar cine se bazează pe lumina sălii?
A, un candy-bar excelent! Nu că mi-aș permite eu prea mult zahăr, dar ce-i bun e bun!
Bine, gata cu poveștile. Nu-i gata cu Bogdana și Laci, în schimb, că mai avem o ședință foto de făcut – probabil plecăm undeva mai deosebit să facem ședința foto după nuntă. Poate la Poesis sau ceva.
Glumeaaam, nu săriți! Va țin la curent, oricum.
Să socializăm, așadar!